Salut! Daca esti interesat de studii in Romania poti gasi informatia necesara pe site-ul Ministerului Roman al educatiei, www.edu.ro

In acest an statul roman ofera acelasi numar de burse pentru basarabeni ca si anul trecut, adica

- 1000 burse pentru studii universitare, dintre care doar 601 burse pentru absolventii liceelor din Republica Moldova,

-750 burse pentru studii liceale.

Surpriza din acest an e ca dosarele cu actele necesare pentru admitere se depun la Ambasada Romaniei la Chisinau, dar nu prin posta ca anul trecut.

Astazi, 12 decembrie, s-au decernat premiile pentru cei mai buni “10 jurnalisti ai anului”. Iar acum dupa doua ore de la eveniment va scriu impresiile mele. Am asistat pentru prima data la aceasta festivitate, Concursul “Jurnalistul Anului”, insa se desfasoara deja de doisprezece ani.

Cu regret, a fost o dezamagire pentru mine.

In primul rind pentru ca nu e o surpriza. Se stie de la bun inceput cine va lua premiul. Din cite am aflat, chiar din start nu participa cine vrea si oricum, dar fiecare companie din domeniul media inainteaza pentru concurs doar unul sau doi candidati din douazeci sau citi activeaza acolo. Apoi o comisie de experti independenti decide cui sa dea premiul.
In final ramin cei mai buni, dar nu e clar prin ce s-au distins.

Nu pun la indoiala faptul ca in mare parte au fost premiati jurnalisti care au meritat, dar pacat ca in timpul decernarii premiului nu se mentioneaza pentru ce anume l-a primit: pentru ca au fost obiectivi, pentru ca au produs un impact asupra societatii, pentru ca au doat dovada de profesionalism etc.
As fi vrut, de exemplu, ca pe panoul de pe scena sa se prezinte stirea, reportjul sau macar o secventa din materialul care l-a facut remarcabil pe jurnalistul respectiv. Iar acestea sa serveasca drept exemplu pentru ceilalti, sa stie spre ce fel de performente ar trebui sa tinda.

N.B. Sper ca nu am jignit pe nimeni. Este doar o parere. Sincer, daca as primi titlul “jurnalistul anului”, as vrea sa fie bine meritat, dar nu pentru reclama, un raport sau grad de rudenie… Pina atunci mai am mult de lucru. Asta e!

N.B. B. Inca ceva, nu prea am inteles de ce au fost nominalizati drept “jurnalisti ai anului” si nejurnalisti: manageri etc.

La aceasta ora nu exista nici o stire despre “Jurnalistul anului 2007”, probabil jurnalistii sarbatoresc. Miine dimineata vei afla lista celor “zece jurnalisti ai anului”.

Am auzit pe cineva spunând că te poţi programa on-line pentru obţinerea vizei în România dacă plăteşti 150 de lei, ilegal, evident.

Nu ştiu ce să cred, dar probabil mulţi ar fi bucuroşi să dea bani pentru a se programa, pentru că altfel pare imposibil. Ai încercat să te înregistrezi pentru viză şi ai reuşit?

Am văzut şi eu cum se face asta. La ora 24.00, cu viteză maximă s-a completat ancheta cu datele personale, iar la ora 24 şi 30 de secunde persoana este anunţată că nu poate fi înregistrată. Cum de e posibil ca în jumătate de minut să se înregistreze concomitent, on-line, 200 de persoane? Aceasta este numărul de persoane pe zi care se pot programa pentru vize româneştii.

P.S. Totuşi e posibil!!!!!!!! Ce? Să te programezi on-line pentru viză. După a treia încercare poţi reuşi şi tu, fără a apela la “ajutorul” cuiva.

Apropo, fii atent, dacă te hotărăşti să plăteşti cuiva pentru a te programa on-line la Ambasada României! S-ar putea ca acest servici să te coste mai mult decît 150 de lei, 15 euro sau altă sumă care ţi-o cere acea persoana. Există pericolul de-aţi folosi datele personale şi pentru alte scopuri…

P.S.S. 24.07.2007: Uite că presa româneasc bate deja alarma şi descrie in detalii cum “intermediarii” fac bani pe seama vizelor româneşti gratuite, vezi articolul Trafic cu vize româneşti în Republica Moldova.

Scuze pentru „lohatron”, dar am vrut să-ţi atrag atenţia. Fii atent!!! A început vînătoarea după convorbiri telefonice gratuite. Cum? Foarte simplu.

Uite ce i s-a întîmplat unei cunoştinţe de ale mele: a fost sunat la mobil de un anonim (număr privat), care l-a anunţat că a cîştigat un telefon mobil. Intrigant, nu? Persoana contactată nu participase însă la nici un concurs. Cînd a întrebat despre ce fel de tombolă este vorba, anonimul i-a spus pe scurt: „Dacă vrei telefonul, atunci în 20 de minute trebuie sa cumperi o cartelă de reîncărcare de 200 de lei”.

La propunerea „cîştigătorului” de a procura cartela la sediul firmei de unde urmează să-şi ridice premiul, „misteriosul” nu a acceptat şi a spus că revine în 15 minute.

Aşadar a mai fost sunat o dată. „Cîştigătorul” a decis să-i joace jocul şi i-a zis că a cumpărat cartela de reîncărcare, după cum i s-a cerut. Ce crezi că s-a întîmplat? „Misteriosul” i-a zis că trebuie să-i spună numărul de pe cartelă. Care număr? Da, da, chiar codul de reîncărcare. Jocul s-a oprit aici:

- Ce-i cu lohatronul asta?

- Aşa mi-i lucru.

Hai, pa. Mai sunt încă mulţi cu care trebuie să vorbesc.

- Mulţi se prind în plasă?

- Unii da, alţii nu… Nu mai am timp să vorbesc.

P.S. Ai grijă, tipul care „dă premii” pare foarte convingător, dar cît de preţios n-ar fi obiectul pe care ţi-l propune, ştii bine, nu îi poţi da adresa, datele tale din paşaport, pin codul card-ului cu care îţi iei salariul şi nici codul de reîncărcare a telefonului mobil etc. De ce? Pentru că e un anonim, în primul rînd, şi pentru că astfel de date nu se cer la telefon, iar unele trebuie să le cunoşti doar tu. Altfel, te trezeşti că rămîi şi fără bani, şi fără minute la mobil…

Ştii cum a serbat absolvirea studiilor prima promoţie a Şcolii Avansate în Jurnalism? Ca jurnaliştii, fireşte. Adică şi în ziua balului de absolvire au realizat reportaje. Cei drept subiectele au fost despre masa de sărbătoare, despre înmînarea diplomelor: au vorbit despre ei înşişi.

Pot spune că Şcoala s-a încheiat în formula clasică. A început cu ştiri şi s-a încheiat cu reportaje. Chiar la primul curs Vitalie Dogaru, unul din instructori ne-a împărţit în două echipe şi ne-a spus să parcurgem într-un sfert de oră cîte un cartier, iar la întoare să propunem fiecare cite cinci teme de ştiri despre ceea ce am văzut. Uite că în ultima zi de şcoală, la recepţia de absolvire tot Dogaru a ochit pe cinci dintre noi şi le-a dat sarcina sa scrie cîte un reportaj.

Totuşi diferenţa e că în prima zi de şcoală am fost stresaţi, iar ieri, realijarea reportajilor a fost cea mai mare distracţie.

Astăzi mi-am prezentat proiectul final la Şcoala de studii avansate în jurnalism din Chişinău. De fapt, mi-am descris blogul. Cum a fost? Emoţii, emoţii + gafe + sare + piper…

“Stresiunea” de la şcoală se va încheia joi, 5 iulie, pînă atunci însă le ţin pumnii colegilor şi le urez mult succes! 

Foloseşti deseori serviciile sălilor de internet? Nu ţi s-au inclus în preţ minute în plus? 

Ei bine, eu pot să zic că am mers în acest an doar la două săli de internet, una de pe bd. Ştefan cel Mare, iar alta, tot în centrul Chişinăului, pe str. Mihai Eminescu. Deşi erau localuri diferite, la capitolul achitarea serviciilor sau „cum fraierim clienţii” sunt la fel.

De fiecare dată administratorii sălilor au încercat să mă mintă. Cum? Îmi cereau mai mulţi bani decît am consumat pentru internet. Pentru că le-am argumentat că am stat mai puţin pe net, am reuşit să salvez doi – trei lei.  

Într-adevăr vreo doi lei nu e mare pagubă, dar urăsc cînd sunt minţită, cînd prestatorii de servicii încearcă să se pricopsească măcar cu nişte bănuţi pe seama ta.Culmea e că „vînzătorii” în loc să-şi recunoască vina şi să-şi ceară scuze, îţi aruncă replici tăioase de genul „nu vă place, mergeţi în altă parte”.  

Regret mult că domnişoara care m-a fraierit „nu găsise” cartea de reclamaţii şi nu avea la îndemînă nici numărul de telefon al şefului. Mi-a propus să vin în altă zi pentru a depune o plîngere. Dacă aş fi avut la mine măcar un reportofon sau un aparat de fotografiat puteam să-ţi spun acum denumirea sălii şi mai multe detalii, dar asta e…

Astăzi s-au împlinit 67 de ani de la anexarea Basarabiei la U.R.S.S.

Evenimentul este interpretat însă diferit de istoricii din acest spaţiu, al Basarabiei. Unii optează pentru “eliberarea” teritoriului dintre Prut şi Nistru de către trupele sovietice, iar alţii zic că Basarabia a fost “ocupată”. Argumentele ambelor părţi le poţi auzi într-un interviu realizat de BBC, fă un clic pe interviu.

Tot astăzi mai multe organizaţii au pichetat în faţa Ambasadei Federaţiei Ruse la Chişinău, cerînd “lichidarea efectelor în urma ocupării forţate a Basarabiei la 28 iunie 1940 de către trupele sovietice.” Vezi ştirea de pe Moldova Azi .

Jurnaliştii de la “Timpul de dimineaţă” au aflat însă care este părerea liderilor politici faţă de evenimentul disputat, vezi sondajul.

Pentru tine ce semnificaţie are ziua de 28 iunie 1940?

La un club de presă s-a discutat despre secetă astăzi, 28 iunie, în timp ce afară ploua. Drept dovadă, poţi urmări ştirile PRO TV, cea cu titlul “Băltoace în Chişinău” şi “1 000 000 000 de lei”. Cea din urmă conţine declaraţii din cadrul acestui club de presă.

Poate ploaia de astăzi e un semn bun. Deşi grîul a fost deja afectat de secetă, totuşi celelalte culturi ca soia, porumbul, floarea soarelui, sfecla de zahăr mai pot fi salvate, dar cu o singură condiţie: dacă începînd de azi va ploua continuu timp de o lună, două. De această părere este academicianul Mihail Vronschih. 

Tot el spune că o soluţie pentru protejarea culturilor agricole este irigarea. Potrivit lui, staţiile de pompare a apei, din republică, nu sunt suficiente. Datorită acestora poate fi irigată o suprafaţă de 35 mii ha, ceea ce este de 15 ori mai puţin decît necesităţile reale.

Ca urmare a pierderilor din agricultură, provocate de seceta din acest an, producătorii agricoli au înaintat către Guvern mai multe propuneri, printre care şi majorarea în 2008 a subvenţiilor pentru irigarea terenurilor.

Mă întreb totuşi de ce căutăm soluţii, atunci cînd deja se pierde roada? De ce uităm de înţelepciunea populară: “Fă-ţi iarna car şi vara sanie”.

Un semnal de alarmă!

„Părinţi, găsiţi timp pentru a vă educa copiii!” Acesta este mesajul unui film de un minut, realizat de o colegă, Daniela Borodachi. Pentru a vedea filmul fă un clic pe video.

E îngrozitor să vezi că tinerii preiau exemplul străzii, în lipsa unui alt model. Vorba proverbului: „Ce dai, aia primeşti”. Şi cînd te gîndeşti că un singur minut de atenţie din partea mamei ar fi fost îndeajuns, pentru a educa în copil grija faţă de mediul care-l înconjoară… Dacă micuţul ar fi fost încurajat cu un cuvînt de „Bravo!”, atunci cînd a pus hîrtia la coş, poate nu creştea un ignorant şi am fi avut oraşele mult mai curate.