JURNALISTUL ANULUI — UN MERIT SAU O FARSA?

Astazi, 12 decembrie, s-au decernat premiile pentru cei mai buni “10 jurnalisti ai anului”. Iar acum dupa doua ore de la eveniment va scriu impresiile mele. Am asistat pentru prima data la aceasta festivitate, Concursul “Jurnalistul Anului”, insa se desfasoara deja de doisprezece ani.

Cu regret, a fost o dezamagire pentru mine.

In primul rind pentru ca nu e o surpriza. Se stie de la bun inceput cine va lua premiul. Din cite am aflat, chiar din start nu participa cine vrea si oricum, dar fiecare companie din domeniul media inainteaza pentru concurs doar unul sau doi candidati din douazeci sau citi activeaza acolo. Apoi o comisie de experti independenti decide cui sa dea premiul.
In final ramin cei mai buni, dar nu e clar prin ce s-au distins.

Nu pun la indoiala faptul ca in mare parte au fost premiati jurnalisti care au meritat, dar pacat ca in timpul decernarii premiului nu se mentioneaza pentru ce anume l-a primit: pentru ca au fost obiectivi, pentru ca au produs un impact asupra societatii, pentru ca au doat dovada de profesionalism etc.
As fi vrut, de exemplu, ca pe panoul de pe scena sa se prezinte stirea, reportjul sau macar o secventa din materialul care l-a facut remarcabil pe jurnalistul respectiv. Iar acestea sa serveasca drept exemplu pentru ceilalti, sa stie spre ce fel de performente ar trebui sa tinda.

N.B. Sper ca nu am jignit pe nimeni. Este doar o parere. Sincer, daca as primi titlul “jurnalistul anului”, as vrea sa fie bine meritat, dar nu pentru reclama, un raport sau grad de rudenie… Pina atunci mai am mult de lucru. Asta e!

N.B. B. Inca ceva, nu prea am inteles de ce au fost nominalizati drept “jurnalisti ai anului” si nejurnalisti: manageri etc.

La aceasta ora nu exista nici o stire despre “Jurnalistul anului 2007”, probabil jurnalistii sarbatoresc. Miine dimineata vei afla lista celor “zece jurnalisti ai anului”.

Vize româneşti gratuite sau cu bani?..

 

Am auzit pe cineva spunând că te poţi programa on-line pentru obţinerea vizei în România dacă plăteşti 150 de lei, ilegal, evident.

Nu ştiu ce să cred, dar probabil mulţi ar fi bucuroşi să dea bani pentru a se programa, pentru că altfel pare imposibil. Ai încercat să te înregistrezi pentru viză şi ai reuşit?

Am văzut şi eu cum se face asta. La ora 24.00, cu viteză maximă s-a completat ancheta cu datele personale, iar la ora 24 şi 30 de secunde persoana este anunţată că nu poate fi înregistrată. Cum de e posibil ca în jumătate de minut să se înregistreze concomitent, on-line, 200 de persoane? Aceasta este numărul de persoane pe zi care se pot programa pentru vize româneştii.

P.S. Totuşi e posibil!!!!!!!! Ce? Să te programezi on-line pentru viză. După a treia încercare poţi reuşi şi tu, fără a apela la “ajutorul” cuiva.

Apropo, fii atent, dacă te hotărăşti să plăteşti cuiva pentru a te programa on-line la Ambasada României! S-ar putea ca acest servici să te coste mai mult decît 150 de lei, 15 euro sau altă sumă care ţi-o cere acea persoana. Există pericolul de-aţi folosi datele personale şi pentru alte scopuri…

P.S.S. 24.07.2007: Uite că presa româneasc bate deja alarma şi descrie in detalii cum “intermediarii” fac bani pe seama vizelor româneşti gratuite, vezi articolul Trafic cu vize româneşti în Republica Moldova.

Jurnaliştii absolvesc ca jurnaliştii

Ştii cum a serbat absolvirea studiilor prima promoţie a Şcolii Avansate în Jurnalism? Ca jurnaliştii, fireşte. Adică şi în ziua balului de absolvire au realizat reportaje. Cei drept subiectele au fost despre masa de sărbătoare, despre înmînarea diplomelor: au vorbit despre ei înşişi.

Pot spune că Şcoala s-a încheiat în formula clasică. A început cu ştiri şi s-a încheiat cu reportaje. Chiar la primul curs Vitalie Dogaru, unul din instructori ne-a împărţit în două echipe şi ne-a spus să parcurgem într-un sfert de oră cîte un cartier, iar la întoare să propunem fiecare cite cinci teme de ştiri despre ceea ce am văzut. Uite că în ultima zi de şcoală, la recepţia de absolvire tot Dogaru a ochit pe cinci dintre noi şi le-a dat sarcina sa scrie cîte un reportaj.

Totuşi diferenţa e că în prima zi de şcoală am fost stresaţi, iar ieri, realijarea reportajilor a fost cea mai mare distracţie.

A început “stresiunea” la Şcoala de studii avansate în jurnalism

Astăzi mi-am prezentat proiectul final la Şcoala de studii avansate în jurnalism din Chişinău. De fapt, mi-am descris blogul. Cum a fost? Emoţii, emoţii + gafe + sare + piper…

“Stresiunea” de la şcoală se va încheia joi, 5 iulie, pînă atunci însă le ţin pumnii colegilor şi le urez mult succes! 

Despre secetă vorbim pe timp de ploaie

La un club de presă s-a discutat despre secetă astăzi, 28 iunie, în timp ce afară ploua. Drept dovadă, poţi urmări ştirile PRO TV, cea cu titlul “Băltoace în Chişinău” şi “1 000 000 000 de lei”. Cea din urmă conţine declaraţii din cadrul acestui club de presă.

Poate ploaia de astăzi e un semn bun. Deşi grîul a fost deja afectat de secetă, totuşi celelalte culturi ca soia, porumbul, floarea soarelui, sfecla de zahăr mai pot fi salvate, dar cu o singură condiţie: dacă începînd de azi va ploua continuu timp de o lună, două. De această părere este academicianul Mihail Vronschih. 

Tot el spune că o soluţie pentru protejarea culturilor agricole este irigarea. Potrivit lui, staţiile de pompare a apei, din republică, nu sunt suficiente. Datorită acestora poate fi irigată o suprafaţă de 35 mii ha, ceea ce este de 15 ori mai puţin decît necesităţile reale.

Ca urmare a pierderilor din agricultură, provocate de seceta din acest an, producătorii agricoli au înaintat către Guvern mai multe propuneri, printre care şi majorarea în 2008 a subvenţiilor pentru irigarea terenurilor.

Mă întreb totuşi de ce căutăm soluţii, atunci cînd deja se pierde roada? De ce uităm de înţelepciunea populară: “Fă-ţi iarna car şi vara sanie”.

 

Clubul Slow Food se deschide şi în Moldova

Lansarea primului Club Slow-Food în Moldova a avut loc joi, 21 mai, în incinta Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală. Iniţiatoria acestuia este Tatianei Lazăr, vice director al Agenţiei “TATRAbis”. Tatiana a aflat despre mişcarea Slow Food prin intermediul internetului.

Slow Food nu este altceva decît opusul Fast Food. Dacă fast food poate fi definit ca mîncare pregătită şi consumată rapid, presupune un ritm accelerat al vieţii, atunci slow food se asociază cu plăcerea de a găti şi savurarea mesei.

Slow Food este o mişcare internaţională, creată acum 20 de ani, în Italia, ca o reacţie adversă la răspîndirea fast food-ului. Membrii acestei, sunt, de fapt, simpli consumatori interesaţi de hrana pe care o folosesc, de felul în care este produsă, de producătorul acesteia. Organizaţia întruneşte în prezent 104 ţări şi are 80 de mii de membri.

Dacă în occident, conceptual de Slow Food este bine cunoscut, atunci pentru ţara noastră e ceva absolute nou, dar nu şi impropriu, cel puţin aşa crede Tamara Şchiopu, cea care susţine crearea Clubului Slow Food în Moldova şi care este fondatoarea unui club similar în Marea Britanie. Ea crede că principala sarcină a Slow Food-ului în Moldova este împotrivirea faţă de fast food, promovarea produselor tradiţionale, a producătorilor autohtoni, eliminarea ingredientelor artificiali şi folosirea produselor naturale, ecologice.

Clipul zilei

Vrei să te amuzi puţin? Fă un clic pe video.

“Şpargalca” se modernizează

Cine s-ar fi gîndit vreodată că pixul poate fi folosit ca “şpargalcă”. Da, pixul e multifuncţional.

Să nu credeţi însă că această fiţuică originală a fost meşterită de vreun elev. De fapt, pixurile cu fiţuici se comercializează.Eu mi-am cumpărat unul într-un magazin din Chişinău, la sugestia vînzătoarei. Ea mi-a spus că astfel de pixuri se vînd deja de vreo jumătate de an.

Mi-am zis atunci că oamenii de afaceri ştiu să facă bani din orice, pînă şi din plagiat.Dacă vrei să vezi cum funcţionează pixul-”şpargalcă” fă un clic pe video . 

Mănuşile roşii plantează trandafiri albi

Cei un milion de trandafiri pe care îi va planta în capitală Iordan, dacă va cîştiga alegerile municipale, vor fi albi, cel puţin aşa presupune Ghenadie Gluşcenco, reprezentant al staff-ului PCRM.

Aceasta l-a nedumerit pe unul din jurnalişti, Nicolae Roibu, reporter la “Timpul de dimineaţă” şi care l-a întrebat pe Gluşcenco, în cadrul conferinţei de luni, 28 mai: “Nu înţeleg, mănuşile-s roşii, iar trandafirii albi. De ce albi?”. La care Gluşcenco a răspuns: “Albul semnifică puritate”.

P.S.: M-am distrat de minune la conferinţă de presă despre pierderea Pieţii Marii Adunări Naţionale la 1 iunie de către comunişti, dar, ştii tu cum e, după rîs vine plîns… 

Ingeniozitatea moldovenilor e la înălţime

Se ştie ca moldoveanul e ingenios din fire de la naştere. Se pricepe la toate, mai ales cînd e vorba să se conecteze pe ascuns la televiziunea prin cablu, la telefonul vecinului sau să fure energie electrică de la stat.

O invenţie la care am fost martor recent este un cablu cu mai multe fire electrice izolate cu sticle din plastic. Nu ştiu dacă şi de astă dată e un caz de fraudă, dar cel puţin mi se pare periculos. Nu cred ca sticlele sunt bune pentru a evita un scurt circuit. Tu ce părere ai?

Dacă vrei să vezi pe viu acest “miracol” poţi merge în cartierul de pe strada Mircea cel Bătrîn din sectorul Ciocana, staţia de la Budeşti.